DEONTOLÓGIC, -Ă, deontologici, -ce, adj. Referitor la deontologie. [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologique. (Sursa: DEX '98 )
DEONTOLÓGIC adj. Referitor la deontologie. [Pron. de-on-. / < fr. déontologique]. (Sursa: DN )
deontológic adj. (sil. de-on-) → logic (Sursa: Ortografic )
| deontologic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | deontologic | deontologicul | deontologică | deontologica |
| plural | deontologici | deontologicii | deontologice | deontologicele |
| genitiv-dativ | singular | deontologic | deontologicului | deontologice | deontologicei |
| plural | deontologici | deontologicilor | deontologice | deontologicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
