DENUMÍRE, denumiri, s. f. Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. – V. denumi. (Sursa: DEX '98 )
DENUMÍRE s.f. Faptul de a denumi; denominație. ♦ Nume; cuvânt cu care numim ceva. [< denumi]. (Sursa: DN )
DENUMÍRE s. f. faptul de a denumi; denominație. ◊ nume dat unei ființe, unui lucru sau fenomen; cuvânt care denumește ceva. (< denumi) (Sursa: MDN )
DENUMÍRE s. v. nume. (Sursa: Sinonime )
denumíre s. f. → numire (Sursa: Ortografic )
DENUMÍ, denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ (Înv.) A desemna. – De4 + numi (după fr. dénommer). (Sursa: DEX '98 )
A DENUMÍ ~ésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a numi. 2) A indica printr-un nume. /de + a numi (Sursa: NODEX )
DENUMÍ vb. IV. tr. A numi. [P.i. -mesc. / < de- + numi, după fr. dénommer]. (Sursa: DN )
DENUMÍ vb. tr. a numi. (după fr. dénommer) (Sursa: MDN )
DENUMÍ vb. v. supranumi. (Sursa: Sinonime )
denumí vb. → numi (Sursa: Ortografic )
| denumi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) denumi | denumire | denumit | denumind | singular | plural |
| denumește | denumiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | denumesc | (să) denumesc | denumeam | denumii | denumisem |
| a II-a (tu) | denumești | (să) denumești | denumeai | denumiși | denumiseși |
| a III-a (el, ea) | denumește | (să) denumească | denumea | denumi | denumise |
| plural | I (noi) | denumim | (să) denumim | denumeam | denumirăm | denumiserăm, denumisem* |
| a II-a (voi) | denumiți | (să) denumiți | denumeați | denumirăți | denumiserăți, denumiseți* |
| a III-a (ei, ele) | denumesc | (să) denumească | denumeau | denumiră | denumiseră |
* Formă nerecomandată
| denumire substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | denumire | denumirea |
| plural | denumiri | denumirile |
| genitiv-dativ | singular | denumiri | denumirii |
| plural | denumiri | denumirilor |
| vocativ | singular | denumire, denumireo |
| plural | denumirilor |
