DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată. ◊ Dentiție de lapte = dentiție formata din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 am. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari și 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DENTÍȚIE f. 1) (la copii și la puii de mamifere) Proces de formare și de apariție a dinților. 2) Totalitate a dinților (din gură); sistem dentar; dantură. 3) Fel în care sunt aranjați dinții pe maxilar; dantură. [Art. dentiția; G.-D. dentiției; Sil. -ți-e] /<fr. dentition, lat. dentitio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DENTÍȚIE s.f. Formarea și apariția dinților la copii. ♦ Modul în care sunt așezați dinții; totalitatea dinților. [Gen. -iei, var. dentițiune s.f. / cf. fr. dentition, lat. dentitio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DENTÍȚIE s. f. 1. formare și apariție a dinților. 2. totalitatea dinților mamiferelor. 3. modul în care sunt așezați dinții în gură; dantură (1). (< fr. dentition, lat. dentitio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DENTÍȚIE s. dantură. (Are o ~ perfectă.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

dentíție s. f. (sil. -ți-e), art. dentíția (sil. -ți-a), g. -d. art. dentíției; pl. dentíții, art. dentíțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard