DENOMINÁȚIE, denominații, s. f. (Livr.) Denumire, numire. – Din fr. dénomination. (Sursa: DEX '98 )
DENOMINÁȚIE f. Operație de atribuire a numelor; denumire. [Art. denominația; G.-D. denominației; Sil. -ți-e] /<fr. dénomination (Sursa: NODEX )
DENOMINÁȚIE s.f. Denumire, numire. ♦ Poreclă. [Gen. -iei, var. denominațiune s.f. / < fr. denomination, cf. lat. denominatio]. (Sursa: DN )
DENOMINÁȚIE s. f. denumire. (< fr. dénomination, lat. denominatio) (Sursa: MDN )
DENOMINÁȚIE s. v. denumire, nume, numire. (Sursa: Sinonime )
denomináție s. f. (sil. -ți-e), art. denomináția (sil. -ți-a), g.-d. art. denomináției; pl. denomináții, art. denomináțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
| denominație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | denominație | denominația |
| plural | denominații | denominațiile |
| genitiv-dativ | singular | denominații | denominației |
| plural | denominații | denominațiilor |
| vocativ | singular | denominație, denominațio |
| plural | denominațiilor |
