DENEGÁ, denég, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. dénier. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DENEGÁ vb. I. tr. A nega, a tăgădui (cu tărie). [P.i. denég. / < lat., it. denegare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DENEGÁ vb. tr. a nega, a tăgădui; a refuza. (< lat., it. denegare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DENEGÁ vb. v. nega, refuza, respinge, tăgădui. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

denegá vb., ind. prez. 1 sg. denég, 3 sg. și pl. deneágă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A DENEGÁ denég tranz. înv. 1) (fapte, fenomene, afirmații) A declara ca neadevărat; a tăgădui; a nega; a contesta; a dezminți. 2) (drepturi ale unei persoane) A pune la îndoială. /<lat., it. denegare, fr. dénier (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard