Dex.Ro Mobile
DENATURÁT, -Ă, denaturați, -te, adj. 1. Lipsit de sentimente firești. ◊ Părinte (sau copil) denaturat = părinte (sau copil) care dovedește sentimente contrare celor care caracterizează în mod normal raporturile dintre părinți și copii. 2. Prezentat altfel decât este în realitate; falsificat, alterat. 3. (În sintagma) Spirt denaturat = alcool destinat întrebuințării industriale și făcut impropriu pentru consumație, prin adăugarea unor substanțe dăunătoare sănătății. – V. denatura. Cf. fr. dénaturé. (Sursa: DEX '98 )

DENATURÁT, -Ă adj. 1. Care are natura, caracterele inițiale distinctive schimbate. ◊ Spirt denaturat = alcool impropriu pentru consumație, datorită denaturării lui cu o substanță otrăvitoare.. 2. (Fig.) Care nu are sentimentele naturale de afecțiune și umanitate. [< denatura]. (Sursa: DN )

DENATURÁT, -Ă adj. 1. care are natura, caracterele inițiale distinctive schimbate. ♦ spirt ~ = alcool impropriu pentru consum. 2. (fig.; despre părinți, copii) lipsit de afecțiune și umanitate. (după fr. dénaturé) (Sursa: MDN )

DENATURÁT adj. 1. v. stâlcit. 2. alterat, deformat, fals, mistificat, răstălmăcit. (O afirmație ~.) (Sursa: Sinonime )

denaturát adj. m., pl. denaturáți; f. sg. denaturátă, pl. denaturáte (Sursa: Ortografic )

DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. – Din fr. dénaturer. (Sursa: DEX '98 )

A DENATURÁ ~éz tranz. 1) (sub-stanțe, produse) A amesteca cu substanțe străine, modificându-i natura; a falsifica. 2) fig. (sensul unor cuvinte, conținutul unor idei etc.) A schimba în mod intenționat (mai ales în scopuri necinstite); a răstălmăci. /<fr. dénaturer (Sursa: NODEX )

DENATURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DENATURA. 2) (despre oameni) Care este lipsit de sentimente firești. Fiu ~. 3): Spirt ~ alcool destinat folosirii în scopuri tehnice, fiind otrăvitor pentru consumație. /v. a denatura (Sursa: NODEX )

DENATURÁ vb. I. tr. A schimba intenționat natura, caracterele distinctive ale unui lucru. ♦ (Fig.) A schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma. [< fr. dénaturer, it. lat. denaturare]. (Sursa: DN )

DENATURÁ vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înțelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină, făcându-l impropriu destinației inițiale. (< fr. dénaturer) (Sursa: MDN )

DENATURÁ vb. 1. v. stâlci. 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) (Sursa: Sinonime )

denaturá vb., ind. prez. 1 sg. denaturéz, 3 sg. și pl. denatureáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
denatura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) denatura denaturare denaturat denaturând singular plural
denaturea denaturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) denaturez (să) denaturez denaturam denaturai denaturasem
a II-a (tu) denaturezi (să) denaturezi denaturai denaturași denaturaseși
a III-a (el, ea) denaturea (să) denatureze denatura denatură denaturase
plural I (noi) denaturăm (să) denaturăm denaturam denaturarăm denaturaserăm, denaturasem*
a II-a (voi) denaturați (să) denaturați denaturați denaturarăți denaturaserăți, denaturaseți*
a III-a (ei, ele) denaturea (să) denatureze denaturau denatura denaturaseră
* Formă nerecomandată

denaturat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denaturat denaturatul denatura denaturata
plural denaturați denaturații denaturate denaturatele
genitiv-dativ singular denaturat denaturatului denaturate denaturatei
plural denaturați denaturaților denaturate denaturatelor
vocativ singular
plural