Dex.Ro Mobile
DENATURÁRE, denaturări, s. f. Acțiunea de a denatura și rezultatul ei. – V. denatura. (Sursa: DEX '98 )

DENATURÁRE s,f, Acțiunea de a denatura. ♦ Schimbare intenționată a înțelesului, a naturii sau a caracterului unor cuvinte, idei, fapte etc.; deformare, falsificare. ♦ Realizare a unui produs impropriu destinației inițiale prin adăugarea unei cantități oarecare dintr-o substanță străină. [< denatura]. (Sursa: DN )

DENATURÁRE s. l. v. stâlcire. 2. alterare, deformare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.) (Sursa: Sinonime )

denaturáre s. f., g.-d. art. denaturării; pl. denaturări (Sursa: Ortografic )

DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. – Din fr. dénaturer. (Sursa: DEX '98 )

A DENATURÁ ~éz tranz. 1) (sub-stanțe, produse) A amesteca cu substanțe străine, modificându-i natura; a falsifica. 2) fig. (sensul unor cuvinte, conținutul unor idei etc.) A schimba în mod intenționat (mai ales în scopuri necinstite); a răstălmăci. /<fr. dénaturer (Sursa: NODEX )

DENATURÁ vb. I. tr. A schimba intenționat natura, caracterele distinctive ale unui lucru. ♦ (Fig.) A schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma. [< fr. dénaturer, it. lat. denaturare]. (Sursa: DN )

DENATURÁ vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înțelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină, făcându-l impropriu destinației inițiale. (< fr. dénaturer) (Sursa: MDN )

DENATURÁ vb. 1. v. stâlci. 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) (Sursa: Sinonime )

denaturá vb., ind. prez. 1 sg. denaturéz, 3 sg. și pl. denatureáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
denatura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) denatura denaturare denaturat denaturând singular plural
denaturea denaturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) denaturez (să) denaturez denaturam denaturai denaturasem
a II-a (tu) denaturezi (să) denaturezi denaturai denaturași denaturaseși
a III-a (el, ea) denaturea (să) denatureze denatura denatură denaturase
plural I (noi) denaturăm (să) denaturăm denaturam denaturarăm denaturaserăm, denaturasem*
a II-a (voi) denaturați (să) denaturați denaturați denaturarăți denaturaserăți, denaturaseți*
a III-a (ei, ele) denaturea (să) denatureze denaturau denatura denaturaseră
* Formă nerecomandată

denaturare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denaturare denaturarea
plural denaturări denaturările
genitiv-dativ singular denaturări denaturării
plural denaturări denaturărilor
vocativ singular denaturare, denaturareo
plural denaturărilor