DEMOTIVÁT, -Ă adj., s. n. (despre cuvinte) derivat care nu mai este simțit ca atare. (< fr. démotivé) (Sursa: MDN )
demotivát s. n., adj. m., pl. demotiváți; f. sg. demotivátă, pl. demotiváte (Sursa: Ortografic )
| demotivat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | demotivat | demotivatul | demotivată | demotivata |
| plural | demotivați | demotivații | demotivate | demotivatele |
| genitiv-dativ | singular | demotivat | demotivatului | demotivate | demotivatei |
| plural | demotivați | demotivaților | demotivate | demotivatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
