DEMORALIZATÓR, -OÁRE, demoralizatori, -oare, adj. Care demoralizează; demoralizant. – Din fr. démoralisateur. (Sursa: DEX '98 )
DEMORALIZATÓR, -OÁRE adj. Demoralizant. [Cf. fr. démoralisateur]. (Sursa: DN )
DEMORALIZATÓR, -OÁRE adj. demoralizant. (< fr. démoralisateur) (Sursa: MDN )
DEMORALIZATÓR adj. v. descurajator. (Sursa: Sinonime )
demoralizatór adj. → moralizator (Sursa: Ortografic )
DEMORALIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) v. DEMORALIZANT. /<fr. démoralisateur (Sursa: NODEX )
| demoralizator adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | demoralizator | demoralizatorul | demoralizatoare | demoralizatoarea |
| plural | demoralizatori | demoralizatorii | demoralizatoare | demoralizatoarele |
| genitiv-dativ | singular | demoralizator | demoralizatorului | demoralizatoare | demoralizatoarei |
| plural | demoralizatori | demoralizatorilor | demoralizatoare | demoralizatoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
