DEMORALIZÁRE,demoralizări, s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizație. 2. (Înv.) Imoralitate, desfrâu, corupție. – V. demoraliza. (Sursa: DEX '98 )
DEMORALIZÁREs.f. Acțiunea de a (se) demoraliza și rezultatul ei; stare de descurajare, demobilizare, depresiune, demoralizație. [< demoraliza]. (Sursa: DN )
DEMORALIZÁRE s. v. descurajare. (Sursa: Sinonime )
demoralizáre s. f., g.-d. art. demoralizării; pl. demoralizări (Sursa: Ortografic )
DEMORALIZÁ,demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser. (Sursa: DEX '98 )
A DEMORALIZÁ ~éztranz. A face să se demoralizeze; a descuraja. /<fr. démoraliser (Sursa: NODEX )
A SE DEMORALIZÁ mă ~ézintranz. A pierde siguranța în forțele proprii; a se descuraja. /<fr. démoraliser (Sursa: NODEX )
DEMORALIZÁvb. I. tr., refl. A (se) descuraja, a (se) deprima. [Cf. fr. démoraliser]. (Sursa: DN )
DEMORALIZÁvb. tr., refl. a (se) descuraja, a (se) deprima. (< fr. démoraliser) (Sursa: MDN )
DEMORALIZÁ vb. v. descuraja. (Sursa: Sinonime )
A demoraliza ≠ a îmbărbăta, a încuraja (Sursa: Antonime )
demoralizá vb., ind. prez. 1 sg. demoralizéz, 3 sg. și pl. demoralizeáză (Sursa: Ortografic )
