Dex.Ro Mobile
DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter. (Sursa: DEX '98 )

DEMONTÁ vb. I. tr. A desface, a descompune (un mecanism, o mașină etc.) în părțile componente. ♦ (Fig.) A descuraja, a dezorienta (pe cineva). [< fr. démonter]. (Sursa: DN )

DEMONTÁ vb. tr. 1. a desface, a descompune (un mecanism, o mașină) în piesele componente. 2. (fig.) a descuraja, a dezorienta (pe cineva). (< fr. démonter) (Sursa: MDN )

demontá vb., ind. prez. 1 sg. demontéz, 3 sg. și pl. demonteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demontéze (Sursa: Ortografic )

A DEMONTÁ ~éz tranz. 1) (mecanisme, aparate, instalații) A desface în părțile componente. 2) fig. (persoane) A face să piardă siguranța în forțele proprii; a descuraja. /<fr. démonter (Sursa: NODEX )

A demonta ≠ a asambla, a monta, a remonta (Sursa: Antonime )

Declinări/Conjugări
demonta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demonta demontare demontat demontând singular plural
demontea demontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demontez (să) demontez demontam demontai demontasem
a II-a (tu) demontezi (să) demontezi demontai demontași demontaseși
a III-a (el, ea) demontea (să) demonteze demonta demontă demontase
plural I (noi) demontăm (să) demontăm demontam demontarăm demontaserăm, demontasem*
a II-a (voi) demontați (să) demontați demontați demontarăți demontaserăți, demontaseți*
a III-a (ei, ele) demontea (să) demonteze demontau demonta demontaseră
* Formă nerecomandată