DEMOAZÉLĂ, demoazele, s. f. (Franțuzism înv.) Domnișoară, fată nemăritată. – Din fr. demoiselle. (Sursa: DEX '98 )
DEMOAZÉLĂ s.f. (Rar) Domnișoară, fată nemăritată. [Pron. -moa-. / < fr. demoiselle]. (Sursa: DN )
DEMOAZÉLĂ s. v. domnișoară, duduie. (Sursa: Sinonime )
demoazélă s. f. (sil. -moa-), g.-d. art. demoazélei; pl. demoazéle (Sursa: Ortografic )
| demoazelă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | demoazelă | demoazela |
| plural | demoazele | demoazelele |
| genitiv-dativ | singular | demoazele | demoazelei |
| plural | demoazele | demoazelelor |
| vocativ | singular | demoazelă, demoazelo |
| plural | demoazelelor |
