(A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit
A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite
A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitură ușoară (cu cotul); b) a îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să întreprindă ceva)
A pune la index = a) a trece o carte în lista cărților interzise; b) a socoti, a trata pe cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios
A se lua după capul cuiva (sau după capul său) = a urma sfatul cuiva (sau propriul său îndemn)
A trage (pe cineva) de mânecă = a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atenția spre un anumit lucru; b) a îmbia, a îndemna
Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor
Și ce vrei să faci acum? Ei și? = ce-mi pasă? ce importanță are? (Întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) Se aude cineva bătând în ușă...
DEMN adj. 1. vrednic. (~ de luat în seamă.)2. respectabil. (Un om ~; o purtare ~.)3. mândru. (O ținută ~.) (Sursa: Sinonime )
Demn ≠ nedemn (Sursa: Antonime )
demn (démnă), adj. – 1. Vrednic, capabil de. – 2. Care impune respect. Lat. dignum (sec. XIX), adaptat rom. pe baza paralelismului signum › semn, lignum › lemn. – Der. (din lat. sau fr.) demnitar, s. m.; demnitate, s. f.; nedemn, adj. Formele dignitar, dignitate sînt înv. – V. îndemna. (Sursa: DER )
demn adj. m., pl. demni; f. sg. démnă, pl. démne (Sursa: Ortografic )
DEMN ~ă (~i, ~e) 1) Care merită (ceva); vrednic (de ceva); destoinic. O persoană ~ă de admirație. 2) Care corespunde, după anumite criterii, cu ceva sau cuiva; pe măsura cuiva sau a ceva. O operă ~ă de un mare compozitor. 3) (despre oameni și despre manifestările lor) Care impune respect. /<lat. dignus (Sursa: NODEX )
