DEMIÚRGIC, -Ă, demiurgici, -ce, adj. De demiurg. [Pr.: -mi-ur-] – Din fr. démiurgique. (Sursa: DEX '98 )
DEMIÚRGIC, -Ă adj. De demiurg. [< fr. démiurgique]. (Sursa: DN )
DEMIÚRGIC, -Ă adj. de demiurg. (< fr. démiurgique) (Sursa: MDN )
demiúrgic adj. m. (sil. -mi-ur-), pl. demiúrgici; f. sg. demiúrgică, pl. demiúrgice (Sursa: Ortografic )
DEMIÚRGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de demiurg; propriu demiurgului. Efort ~. /<fr. demiurgique (Sursa: NODEX )
| demiurgic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | demiurgic | demiurgicul | demiurgică | demiurgica |
| plural | demiurgici | demiurgicii | demiurgice | demiurgicele |
| genitiv-dativ | singular | demiurgic | demiurgicului | demiurgice | demiurgicei |
| plural | demiurgici | demiurgicilor | demiurgice | demiurgicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
