Dex.Ro Mobile
DEMITIZÁRE, demitizări, s. f. Acțiunea de a demitiza. – V. demitiza. (Sursa: DEX '98 )

DEMITIZÁRE s.f. Acțiunea de a demitiza. [< demitiza]. (Sursa: DN )

DEMITIZÁRE s. v. demistificare. (Sursa: Sinonime )

demitizáre s. f., g.-d. art. demitizării; pl. demitizări (Sursa: Ortografic )

DEMITIZÁ, demitizéz, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic. ♦ P. gener. A face să dispară o afirmație falsă, o scorneală; a demistifica. – Cf. it. demitizzare. (Sursa: DEX '98 )

A DEMITIZÁ ~éz tranz. 1) (lucruri, idei etc.) A face să-și piardă caracterul mitic. 2) (mituri, prejudecăți etc.) A face să nu mai existe; a risipi; a spulbera; a demistifica. /<it. demitizzare (Sursa: NODEX )

DEMITIZÁ vb. I. tr. A înlătura un mit, o aureolă. [< it. demitizzare]. (Sursa: DN )

DEMITIZÁ vb. tr. 1. a face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic; a demistifica, a demitifica, a demitologiza. 2. a înlătura exagerările, deformările, iluziile despre originea și evoluția lucrurilor, fenomenelor etc., prezentându-le în conformitate cu realitatea; a nega anumite idei susceptibile de a se fi golit de înțelesul lor primordial. (< it. demitizzare) (Sursa: MDN )

DEMITIZÁ vb. v. demistifica. (Sursa: Sinonime )

demitizá vb., ind. prez.1 sg. demitizéz, 3 sg. și pl. demitizeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
demitiza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demitiza demitizare demitizat demitizând singular plural
demitizea demitizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demitizez (să) demitizez demitizam demitizai demitizasem
a II-a (tu) demitizezi (să) demitizezi demitizai demitizași demitizaseși
a III-a (el, ea) demitizea (să) demitizeze demitiza demitiză demitizase
plural I (noi) demitizăm (să) demitizăm demitizam demitizarăm demitizaserăm, demitizasem*
a II-a (voi) demitizați (să) demitizați demitizați demitizarăți demitizaserăți, demitizaseți*
a III-a (ei, ele) demitizea (să) demitizeze demitizau demitiza demitizaseră
* Formă nerecomandată

demitizare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demitizare demitizarea
plural demitizări demitizările
genitiv-dativ singular demitizări demitizării
plural demitizări demitizărilor
vocativ singular demitizare, demitizareo
plural demitizărilor