DEMÍTERE, demiteri, s. f. Acțiunea de a demite și rezultatul ei; destituire, concediere. – V. demite. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEMÍTERE s.f. Acțiunea de a demite; destituire. [< demite]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEMÍTERE s. v. destituire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

demítere s. f., g.-d. art. demíterii; pl. demíteri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEMÍTE, demít, vb. III. Tranz. A scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. – Din fr. démettre, lat. demittere. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DEMÍTE demít tranz. (persoane) A forța să-și dea demisia. /<fr. démettre, lat. demittere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEMÍTE vb. III. tr. A forța (pe cineva) să-și dea demisia; a destitui. [P.i. demít. / < lat. demittere, cf. fr. démettre]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEMÍTE vb. tr. a destitui. (< lat. demittere, fr. démettre) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEMÍTE vb. v. destitui. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

demíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. demít, 1 pl. demítem; conj. prez. 3 sg. și pl. demítă; ger. demițând; part. demís (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard