Dex.Ro Mobile
DEMÉRS, demersuri, s. n. Acțiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susținerea unei cauze; intervenție în scopul obținerii unui anumit rezultat. – De4 + mers (după fr. démarche). (Sursa: DEX '98 )

DEMÉRS s.n. Mijlocire, intervenție (pe lângă cineva) în vederea obținerii unui anumit rezultat. [După fr. démarche]. (Sursa: DN )

DEMÉRS s. n. 1. intervenție (pe lângă cineva) în vederea obținerii unui anumit rezultat. 2. manieră de a conduce un raționament, de a progresa către un scop; metodă. (după fr. démarche) (Sursa: MDN )

DEMÉRS s. v. intervenție. (Sursa: Sinonime )

demérs (demérsuri), s. n. – Gestiune, diligență. Din fr. démarche, adaptat la mers. Sensul de „pas, mers, umblet”, propriu fr., este rar; cf. totuși demersu-i grațios (V. A. Urechiă). (Sursa: DER )

demérs s. n., pl. demérsuri (Sursa: Ortografic )

DEMÉRS ~uri n. 1) Intervenție făcută pe lângă o persoană sau pe lângă o administrație cu scopul de a obține ceva. 2) Operație, acțiune pentru a realiza ceva. ~ științific. /de + mers (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
demers   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demers demersul
plural demersuri demersurile
genitiv-dativ singular demers demersului
plural demersuri demersurilor
vocativ singular
plural