DEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEMÉNȚĂ s.f. Alienație mintală, nebunie. ♦ (Fig.) Surescitare intensă (vecină cu nebunia). [Cf. fr. démence, it. demenza, lat. dementia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEMÉNȚĂ s. f. 1. alienație mintală, nebunie. 2. (fig.) surescitare intensă (vecină cu nebunia). (< fr. démence, lat. dementia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEMÉNȚĂ s. 1. v. nebunie. 2. demență precoce = schizofrenie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

deménță s. f., g.-d. art. deménței; pl. deménțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEMÉNȚĂ ~e f. 1) Stare a unei persoane demente; alienație; nebunie. 2) Manifestare de om dement. /<fr. démence, lat. dementia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard