DEMENȚIÁL, -Ă, demențiali, -e, adj. Caracteristic unui nebun, care denotă nebunie. [Pr.: -ți-al] – Din fr. démentiel. (Sursa: DEX '98 )
DEMENȚIÁL, -Ă adj. De om dement; nebunesc. [Pron. -ți-al. / cf. fr. démentiel]. (Sursa: DN )
DEMENȚIÁL, -Ă adj. dement. (< fr. démentiel) (Sursa: MDN )
DEMENȚIÁL adj. v. nebunesc. (Sursa: Sinonime )
demențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. demențiáli; f. sg. demențiálă, pl. demențiále (Sursa: Ortografic )
DEMENȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de demență; propriu demenței. Stare ~ă. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește demență; contrar logicii și bunului simț; nebunesc. Faptă ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. démentiel (Sursa: NODEX )
| demențial adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | demențial | demențialul | demențială | demențiala |
| plural | demențiali | demențialii | demențiale | demențialele |
| genitiv-dativ | singular | demențial | demențialului | demențiale | demențialei |
| plural | demențiali | demențialilor | demențiale | demențialelor |
| vocativ | singular | demențialule | demențialo |
| plural | demențialilor | demențialelor |
