DEMÉNT, -Ă, demenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Alienat mintal, nebun. 2. Adj. De om nebun; nebunesc. – Din fr. dément, lat. demens, -ntis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEMÉNT, -Ă adj. 1. (adesea s.) Alienat mintal, nebun. 2. De om nebun; nebunesc. [< fr. dément, it. demente, lat. demens]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEMÉNT, -Ă I. adj., s. m. f. alienat mintal. II. adj. de om nebun; demențial. (< fr. dément, lat. demens) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEMÉNT adj., s. 1. adj., s. v. nebun. 2. adj. v. nebunesc. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

demént adj. m., s. m., pl. deménți; f. sg. deméntă, pl. deménte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEMÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre oameni) Care are tulburări psihice grave; ieșit din minți; nebun; alienat. /<fr. dément, lat. demens, ~ntis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard