Dex demarcat, demarcat, definiţie demarcat, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

Vezi 1 expresii

DEMARCÁT, -Ă, demarcați, -te, adj. 1. (Despre suprafețe, spații etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarcație. 2. (Despre sportivi angajați într-un meci, într-o întrecere) Care a scăpat de sub urmărirea adversarului. – V. demarca. (Sursa: DEX '98 )

DEMARCÁT adj. v. delimitat. (Sursa: Sinonime )

demarcát adj. m., pl. demarcáți; f. sg. demarcátă, pl. demarcáte (Sursa: Ortografic )

DEMARCÁ, demarchéz, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. – Din fr. démarquer. (Sursa: DEX '98 )

A DEMARCÁ ~chéz tranz. A determina trasând anumite limite; a delimita; a țărmuri. /<fr. démarquer (Sursa: NODEX )

A SE DEMARCÁ pers. 3 se ~cheáză intranz. (despre jucători de fotbal, handbal etc.) A ieși de sub supravegherea unui adversar. /<fr. démarquer (Sursa: NODEX )

DEMARCÁ vb. I. 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcație; a mărgini, a separa, a delimita, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer, it. demarcare]. (Sursa: DN )

DEMARCÁ vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer) (Sursa: MDN )

DEMARCÁ vb. v. delimita. (Sursa: Sinonime )

demarcá vb., ind. prez. 1 sg. demarchéz/ demárc, 3 sg. și pl. demarcheáză/demárcă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

demarca (1 demarc) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) demarca	demarcare	demarcat	demarcând	singular	plural
		(a) demarca	demarcare	demarcat	demarcând	demarcă	demarcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	demarc	(să) demarc	demarcam	demarcai	demarcasem
	a II-a (tu)	demarci	(să) demarci	demarcai	demarcași	demarcaseși
	a III-a (el, ea)	demarcă	(să) demarce	demarca	demarcă	demarcase
plural	I (noi)	demarcăm	(să) demarcăm	demarcam	demarcarăm	demarcaserăm, demarcasem*
	a II-a (voi)	demarcați	(să) demarcați	demarcați	demarcarăți	demarcaserăți, demarcaseți*
	a III-a (ei, ele)	demarcă	(să) demarce	demarcau	demarcară	demarcaseră

* Formă nerecomandată

demarca (1 demarchez) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) demarca	demarcare	demarcat	demarcând	singular	plural
		(a) demarca	demarcare	demarcat	demarcând	demarchează	demarcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	demarchez	(să) demarchez	demarcam	demarcai	demarcasem
	a II-a (tu)	demarchezi	(să) demarchezi	demarcai	demarcași	demarcaseși
	a III-a (el, ea)	demarchează	(să) demarcheze	demarca	demarcă	demarcase
plural	I (noi)	demarcăm	(să) demarcăm	demarcam	demarcarăm	demarcaserăm, demarcasem*
	a II-a (voi)	demarcați	(să) demarcați	demarcați	demarcarăți	demarcaserăți, demarcaseți*
	a III-a (ei, ele)	demarchează	(să) demarcheze	demarcau	demarcară	demarcaseră

* Formă nerecomandată

demarcat adjectiv		masculin		feminin
demarcat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	demarcat	demarcatul	demarcată	demarcata
nominativ-acuzativ	plural	demarcați	demarcații	demarcate	demarcatele
genitiv-dativ	singular	demarcat	demarcatului	demarcate	demarcatei
genitiv-dativ	plural	demarcați	demarcaților	demarcate	demarcatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—