DELUZÓRIU, -IE, deluzorii, adj. (Livr.) Înșelător, iluzoriu. – Din fr. délusoire, lat. delusorius. (Sursa: DEX '98 )
DELUZÓRIU, -IE adj. (Liv.) Înșelător; iluzoriu. [Pron. -riu. / cf. lat. delusorius, fr. délusoire]. (Sursa: DN )
DELUZÓRIU, -IE adj. înșelător; iluzoriu. (< lat. delusorius, fr. délusoire) (Sursa: MDN )
deluzóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. deluzórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. deluzórii (Sursa: Ortografic )
DELUZÓRIU ~e (~i) livr. Care induce în eroare; înșelător; iluzoriu. [Sil. -zo-riu] /<fr. délusoire, lat. delusorius (Sursa: NODEX )
| deluzoriu adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | deluzoriu | deluzoriul | deluzorie | deluzoria |
| plural | deluzorii | deluzoriii | deluzorii | deluzoriile |
| genitiv-dativ | singular | deluzoriu | deluzoriului | deluzorii | deluzoriei |
| plural | deluzorii | deluzoriilor | deluzorii | deluzoriilor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
