DELIRÁRE, delirări, s. f. Acțiunea de a delira și rezultatul ei. – V. delira. (Sursa: DEX '98 )
DELIRÁRE s. (MED.) v. delir. (Sursa: Sinonime )
deliráre s. f., g.-d. art. delirării; pl. delirări (Sursa: Ortografic )
DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare. (Sursa: DEX '98 )
A DELIRÁ ~éz intranz. A vorbi fără înțeles din cauza tulburării conștiinței; a fi în delir; a aiura. /<fr. délirer, lat. delirare (Sursa: NODEX )
DELIRÁ vb. I. intr. A fi într-o stare de delir; a aiura. [< fr. délirer, it., lat. delirare]. (Sursa: DN )
DELIRÁ vb. intr. a fi într-o stare de delir; a aiura. (< fr. délirer, lat. delirare) (Sursa: MDN )
DELIRÁ vb. (MED.) a aiura, (înv. și reg.) a bâigui, (Olt.) a lozi. (Bolnavul ~ din cauza febrei.) (Sursa: Sinonime )
delirá vb., ind. prez. 1 sg. deliréz, 3 sg. și pl. delireáză (Sursa: Ortografic )
| delira verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) delira | delirare | delirat | delirând | singular | plural |
| delirează | delirați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | delirez | (să) delirez | deliram | delirai | delirasem |
| a II-a (tu) | delirezi | (să) delirezi | delirai | delirași | deliraseși |
| a III-a (el, ea) | delirează | (să) delireze | delira | deliră | delirase |
| plural | I (noi) | delirăm | (să) delirăm | deliram | delirarăm | deliraserăm, delirasem* |
| a II-a (voi) | delirați | (să) delirați | delirați | delirarăți | deliraserăți, deliraseți* |
| a III-a (ei, ele) | delirează | (să) delireze | delirau | delirară | deliraseră |
* Formă nerecomandată
| delirare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | delirare | delirarea |
| plural | delirări | delirările |
| genitiv-dativ | singular | delirări | delirării |
| plural | delirări | delirărilor |
| vocativ | singular | delirare, delirareo |
| plural | delirărilor |
