Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

DELÍR, deliruri, s. n. 1. Tulburare a conștiinței, manifestată prin halucinații, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc. 2. Fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. délire. (Sursa: DEX '98 )

DELÍR s.n. 1. Tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin aiurări, halucinații etc. 2. (Fig.) Exaltare, extaz; frenezie; entuziasm excesiv. [Pl. -uri, -re. / < fr. délire, it. delirio, lat. delirium]. (Sursa: DN )

DELÍR s. n. 1. tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin aiurări, halucinații etc. 2. (fig.) exaltare, extaz, frenezie, entuziasm excesiv. (< fr. délire, lat. delirium) (Sursa: MDN )

DELÍR s. (MED.) aiurare, aiureală, delirare, (înv. și reg.) bâiguială, bâiguire. (~ ul unui bolnav febril.) (Sursa: Sinonime )

delír s. n., pl. delíruri (Sursa: Ortografic )

DELÍR ~uri n. 1) Stare a unui bolnav (mintal sau cu febră mare), caracterizată prin tulburarea conștiinței, halucinații și aiureală. 2) fig. Stare de exaltare, cauzată de emoții sau pasiuni puternice; entuziasm exuberant. /<fr. délire (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
delir (pl. deliruri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delir delirul
plural deliruri delirurile
genitiv-dativ singular delir delirului
plural deliruri delirurilor
vocativ singular
plural

delir (pl. delire)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delir delirul
plural delire delirele
genitiv-dativ singular delir delirului
plural delire delirelor
vocativ singular
plural