DELIMITATÍV, -Ă, delimitativi, -e, adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. – Delimita + suf. -ativ. (Sursa: DEX '98 )
DELIMITATÍV, -Ă adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. [Cf. fr. delimitatif]. (Sursa: DN )
DELIMITATÍV, -Ă adj. care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. (< fr. délimitatif) (Sursa: MDN )
DELIMITATÍV adj. delimitator, limitativ, restrictiv. (Element ~.) (Sursa: Sinonime )
delimitatív adj. → limitativ (Sursa: Ortografic )
DELIMITATÍV ~ă (~i, ~e) rar Care delimitează. /a delimita + suf. ~ativ (Sursa: NODEX )
| delimitativ adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | delimitativ | delimitativul | delimitativă | delimitativa |
| plural | delimitativi | delimitativii | delimitative | delimitativele |
| genitiv-dativ | singular | delimitativ | delimitativului | delimitative | delimitativei |
| plural | delimitativi | delimitativilor | delimitative | delimitativelor |
| vocativ | singular | delimitativule | delimitativo |
| plural | delimitativilor | delimitativelor |
