DELIMITÁRE, delimitări, s. f. Acțiunea de a (se) delimita și rezultatul ei; fixare a limitelor unui lucru. – V. delimita. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DELIMITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) delimita și rezultatul ei. [< delimita]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DELIMITÁRE s. 1. circumscriere, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (~ unui teren.) 2. v. profilare. 3. v. restrângere. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

delimitáre s. f. → limitare (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DELIMITÁ, delimitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. ♦ A (se) contura. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DELIMITÁ ~éz tranz. 1) A determina prin trasarea anumitor limite; a demarca; a țărmuri. 2) A reduce la anumite limite; a restrânge; a limita. 3) A stabili cu exactitate; a preciza; a determina; a defini. /<fr. délimiter, lat. delimitare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DELIMITÁ se ~eáză intranz. A căpăta limite precise; a se închega în contururi precise; a se profila; a se contura; a se zugrăvi; a se desena. /<fr. déli-miter, lat. delimitare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DELIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini. ♦ A (se) contura. [< fr. délimiter, it. lat. delimitare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DELIMITÁ vb. tr., refl. a (se) mărgini, a (se) limita, a (se) contura. (< fr. délimiter, lat. delimitare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DELIMITÁ vb. 1. a circumscrie, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 2. v. mărgini. 3. v. profila. 4. v. restrânge. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

delimitá vb., ind. prez. 1 sg. delimitéz, 3 sg. și pl. delimiteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard