DELICATÉȚE, delicateți, s. f. Însușirea a ceea ce este delicat; finețe, gingășie; discreție, subtilitate. [Var.: delicatéță s. f.] – Din fr. délicatesse. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
DELICATÉȚE f. 1) Caracter delicat; finețe. 2) Atitudine delicată, binevoitoare. 3) Comportare reținută și plină de tact; discreție. [Art. delicatețea; G.-D. delicateței ] /<fr. délicatesse (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
DELICATÉȚE s.f. Finețe, gingășie; discreție. [Var. delicateță s.f. / cf. fr. délicatesse , it. delicatezza ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
DELICATÉȚE s. f. însușire a ceea ce este delicat; finețe, gingășie. (< it. delicatezza , fr. délicatesse ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
DELICATÉȚE s. finețe, gingășie, grație, suavitate. (Gesturi pline de ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Delicatețe ≠ brutalitate, indelicatețe, vulgaritate (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
delicatéțe s. f., art. delicatéțea , g.-d. art. delicatéții; (lucruri, manifestări) pl. delicatéți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
DELICATÉȚĂ s.f. v. delicatețe . (Sursa: DN ) Copy to clipboard
delicateță substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular delicate ță delicate ța plural delicate țe delicate țele genitiv-dativ singular delicate țe delicate ței plural delicate țe delicate țelor vocativ singular delicate ță, delicate țo plural delicate țelor
delicatețe substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular delicate țe delicate țea plural delicate ți delicate țile genitiv-dativ singular delicate ți delicate ții plural delicate ți delicate ților vocativ singular delicate țe, delicate țeo plural delicate ților
