DELEGÁT, -Ă,delegați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care a primit o delegație. 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau internațională. – Din fr. délégué, lat. delegatus. (Sursa: DEX '98 )
DELEGÁT, -Ăadj., s.m. și f. (Cel) împuternicit cu o delegație. [< delega, cf. fr. délégué, lat.t. delegatus]. (Sursa: DN )
DELEGÁT, -Ăs. m. f. 1. cel împuternicit cu o delegație. 2. reprezentant al unei organizații politice sau obștești, al unui stat la o conferință, la un congres etc. (< fr. délégué, lat. delegatus) (Sursa: MDN )
DELEGÁT s. emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mânat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) (Sursa: Sinonime )
delegát s. m., pl. delegáți (Sursa: Ortografic )
DELEGÁ,delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare. (Sursa: DEX '98 )
A DELEGÁ delégtranz. (persoane) 1) A însărcina cu o delegație. 2) A numi temporar responsabil de efectuarea sau de organizarea unor lucrări. /<fr. déléguer, lat. delegare (Sursa: NODEX )
DELEGÁT ~tă (~ți, ~te)m. și f. 1) Persoană împuternicită cu o misiune specială; trimis. 2) Reprezentant al unei organizații politice sau obștești la o întrunire. /v. a delega (Sursa: NODEX )
DELEGÁvb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. delég, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare]. (Sursa: DN )
DELEGÁvb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. (< fr. déléguer, lat. delegare) (Sursa: MDN )
DELEGÁ vb. v. autoriza. (Sursa: Sinonime )
delegá vb., ind. prez. 1 sg. delég, 3 sg. și pl. deleágă (Sursa: Ortografic )
