DELATÓR, -OARE, delatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o delațiune; denunțător, pârâtor. – Din fr. délateur, lat. delator. (Sursa: DEX '98 )
DELATÓR, -OÁRE s.m. și f. Denunțător, pârâtor. [Cf. fr. délateur, lat. delator]. (Sursa: DN )
DELATÓR, -OÁRE s. m. f. denunțător; informator. (< fr. délateur, lat. delator) (Sursa: MDN )
DELATÓR s. v. denunțător, pârâtor. (Sursa: Sinonime )
delatór s. m., pl. delatóri (Sursa: Ortografic )
DELATÓR ~i m. Persoană care face o delațiune; denunțător; pârâtor. /<fr. délateur, lat. delator (Sursa: NODEX )
delatoáre s. f., g.-d. art. delatoárei; pl. delatoáre (Sursa: Ortografic )
| delator substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | delator | delatorul | delatoare | delatoarea |
| plural | delatori | delatorii | delatoare | delatoarele |
| genitiv-dativ | singular | delator | delatorului | delatoare | delatoarei |
| plural | delatori | delatorilor | delatoare | delatoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
