DELAPIDATÓR, -OÁRE, delapidatori, -oare, s. m. și f. Persoană care delapidează. – Din fr. dilapidateur. (Sursa: DEX '98 )
DELAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face o delapidare. [Var. dilapidator, -oare s.m.f. / cf. fr. dilapidateur]. (Sursa: DN )
DELAPIDATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care săvârșește o delapidare. (după fr. dilapidateur) (Sursa: MDN )
DELAPIDATÓR s. (JUR.) defraudator. (~ul a fost condamnat.) (Sursa: Sinonime )
delapidatór s. m., pl. delapidatóri (Sursa: Ortografic )
DELAPIDATÓR ~i m. Persoană care delapidează; om care comite o delapidare; defraudator. /<fr. dilapidateur (Sursa: NODEX )
delapidatoáre s. f., g.-d. art. delapidatoárei; pl. delapidatoáre (Sursa: Ortografic )
| delapidator substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | delapidator | delapidatorul | delapidatoare | delapidatoarea |
| plural | delapidatori | delapidatorii | delapidatoare | delapidatoarele |
| genitiv-dativ | singular | delapidator | delapidatorului | delapidatoare | delapidatoarei |
| plural | delapidatori | delapidatorilor | delapidatoare | delapidatoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
