DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. Denunțare, denunț; pâră. [Pr.: -ți-u] – Din fr. délation, lat. delatio, -onis. (Sursa: DEX '98 )
DELAȚIÚNE s.f. Denunțare (făcută în special cu rea intenție, pentru profituri personale); denunț. [Cf. fr. délation, lat. delatio]. (Sursa: DN )
DELAȚIÚNE s. f. denunțare, denunț. (< fr. délation, lat. delatio) (Sursa: MDN )
DELAȚIÚNE s. v. denunț, denunțare. (Sursa: Sinonime )
delațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. delațiúnii; pl. delațiúni (Sursa: Ortografic )
DELAȚIÚNE ~i f. livr. Denunțare făcută cu rea intenție; denunț; pâră. [G.-D. delațiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. delation, lat. delatio, ~onis (Sursa: NODEX )
| delațiune substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | delațiune | delațiunea |
| plural | delațiuni | delațiunile |
| genitiv-dativ | singular | delațiuni | delațiunii |
| plural | delațiuni | delațiunilor |
| vocativ | singular | delațiune, delațiuneo |
| plural | delațiunilor |
