DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s. f. 1. Prăbușire, rostogolire rapidă, cădere. 2. Fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade. (Sursa: DEX '09 )
DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s. f. Prăbușire, rostogolire rapidă, cădere. ♦ Fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade. (Sursa: DEX '98 )
DEGRINGOLÁDĂ s.f. Prăbușire, rostogolire. ♦ (Fig.) Decădere progresivă, treptată, ruinare. [< fr. dégringolade]. (Sursa: DN )
DEGRINGOLÁDĂ s. f. 1. prăbușire, rostogolire. 2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare. (< fr. dégringolade) (Sursa: MDN )
DEGRINGOLÁDĂ s. v. debandadă. (Sursa: Sinonime )
degringoládă s. f. (sil. -grin-), g.-d. art. degringoládei; pl. degringoláde (Sursa: Ortografic )
DEGRINGOLÁDĂ ~e f. 1) Cădere bruscă (a unui obiect masiv); prăbușire. 2) fig. Decădere rapidă. /<fr. dégringolade (Sursa: NODEX )
| degringoladă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | degringoladă | degringolada |
| plural | degringolade | degringoladele |
| genitiv-dativ | singular | degringolade | degringoladei |
| plural | degringolade | degringoladelor |
| vocativ | singular | degringoladă, degringolado |
| plural | degringoladelor |
