Dex.Ro Mobile
DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. – V. degreva. (Sursa: DEX '98 )

DEGREVÁRE s.f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. [< degreva]. (Sursa: DN )

DEGREVÁRE s. f. reducere, anulare a unei creanțe (taxe, impozite etc.). (după fr. dégrévement) (Sursa: MDN )

degreváre s. f. (sil. -gre-) → grevare (Sursa: Ortografic )

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever. (Sursa: DEX '98 )

A DEGREVÁ ~éz tranz. (persoane sau instituții) A scuti de anumite sarcini sau obligații. /<fr. dégrever (Sursa: NODEX )

DEGREVÁ vb. I. tr. A micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin unei persoane, unui colectiv. [< fr. dégrever]. (Sursa: DN )

DEGREVÁ vb. tr. a micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin cuiva. (< fr. dégrever) (Sursa: MDN )

degrevá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. degrevéz, 3 sg. și pl. degreveáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
degreva   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) degreva degrevare degrevat degrevând singular plural
degrevea degrevați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) degrevez (să) degrevez degrevam degrevai degrevasem
a II-a (tu) degrevezi (să) degrevezi degrevai degrevași degrevaseși
a III-a (el, ea) degrevea (să) degreveze degreva degrevă degrevase
plural I (noi) degrevăm (să) degrevăm degrevam degrevarăm degrevaserăm, degrevasem*
a II-a (voi) degrevați (să) degrevați degrevați degrevarăți degrevaserăți, degrevaseți*
a III-a (ei, ele) degrevea (să) degreveze degrevau degreva degrevaseră
* Formă nerecomandată

degrevare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degrevare degrevarea
plural degrevări degrevările
genitiv-dativ singular degrevări degrevării
plural degrevări degrevărilor
vocativ singular degrevare, degrevareo
plural degrevărilor