DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [Var.: degluțiúne s. f.] – Din fr. déglutition. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEGLUTÍȚIE s.f. Înghițire. [Gen. -iei, var. deglutițiune s.f. / cf. fr. déglutition, lat. deglutitio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEGLUTÍȚIE s. f. actul fiziologic al înghițirii. (< fr. déglutition) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEGLUTÍȚIE s. (FIZIOL.) înghițire. (Actul ~ unui bol alimentar.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

deglutíție s. f. (sil. -glu-, -ți-e), art. deglutíția (sil. -ți-a), g.-d. art. deglutíției; pl. deglutíții, art. deglutíțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEGLUTÍȚIE ~i f. Act fiziologic care constă în înghițirea unui aliment. [Art. deglutiția; G.-D. deglutiției; Sil. -ți-e] /<fr. deglutition (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard