Dex degivrare, degivrare, definiţie degivrare, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

DEGIVRÁRE s. f. v. dejivrare. (Sursa: DEX '98 )

DEGIVRÁRE s.f. Acțiunea de a degivra și rezultatul ei; degivraj. [Var. dejivrare s.f. / < degivra]. (Sursa: DN )

degivráre s. f., pl. degivrări (Sursa: Ortografic )

DEGIVRÁ vb. I v. dejivra. (Sursa: DEX '98 )

A DEGIVRÁ ~éz tranz. (suprafețe care vin în contact cu aerul umed la temperaturi joase) A curăța de stratul de givraj. /<fr. dégivrer (Sursa: NODEX )

DEGIVRÁ vb. I. tr. A înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe (metalice). [Var. dejivra vb. I. / < fr. dégivrer]. (Sursa: DN )

degivrá vb., ind. prez. 1 sg. degivréz, 3 sg. și pl. degivreáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

degivra verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) degivra	degivrare	degivrat	degivrând	singular	plural
		(a) degivra	degivrare	degivrat	degivrând	degivrează	degivrați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	degivrez	(să) degivrez	degivram	degivrai	degivrasem
	a II-a (tu)	degivrezi	(să) degivrezi	degivrai	degivrași	degivraseși
	a III-a (el, ea)	degivrează	(să) degivreze	degivra	degivră	degivrase
plural	I (noi)	degivrăm	(să) degivrăm	degivram	degivrarăm	degivraserăm, degivrasem*
	a II-a (voi)	degivrați	(să) degivrați	degivrați	degivrarăți	degivraserăți, degivraseți*
	a III-a (ei, ele)	degivrează	(să) degivreze	degivrau	degivrară	degivraseră

* Formă nerecomandată

degivrare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	degivrare	degivrarea
nominativ-acuzativ	plural	degivrări	degivrările
genitiv-dativ	singular	degivrări	degivrării
genitiv-dativ	plural	degivrări	degivrărilor
vocativ	singular	degivrare, degivrareo
vocativ	plural	degivrărilor