DEGENERÁȚIE, degenerații, s. f. (Rar) Degenerare. – Din fr. dégénération. (Sursa: DEX '98 )
DEGENERÁȚIE s.f. (Rar] Degenerare, decădere. [Gen. -iei, var. degenerațiune s.f. / cf. fr. dégénération, it. degenerazione]. (Sursa: DN )
DEGENERÁȚIE s. f. degenerare. (< fr. dégénération) (Sursa: MDN )
degeneráție (rar) (-ți-e) s. f., art. degeneráția (-ți-a), g.-d. art. degeneráției; pl. degeneráții, art. degeneráțiile (-ți-i-) (Sursa: DOOM 2 )
DEGENERÁȚIE s. v. atrofie. (Sursa: Sinonime )
degeneráție s. f. → generație (Sursa: Ortografic )
| degenerație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | degenerație | degenerația |
| plural | degenerații | degenerațiile |
| genitiv-dativ | singular | degenerații | degenerației |
| plural | degenerații | degenerațiilor |
| vocativ | singular | degenerație, degenerațio |
| plural | degenerațiilor |
