DEGENERATÍV, -Ă, degenerativi, -e, adj. Care degenerează; cu caracter de degenerescență. – Din fr. dégénératif. (Sursa: DEX '98 )
DEGENERATÍV, -Ă adj. Cu caracter de degenerație. [< fr. dégénératif]. (Sursa: DN )
DEGENERATÍV, -Ă adj. care degenerează; cu caracter de degenerescență. (< fr. dégénératif) (Sursa: MDN )
degeneratív adj. m., pl. degeneratívi; f. degeneratívă, pl. degeneratíve (Sursa: DOOM 2 )
DEGENERATÍV adj. v. degenerescent. (Sursa: Sinonime )
degeneratív adj. → generativ (Sursa: Ortografic )
DEGENERATÍV ~ă (~i, ~e) Care degenerează; care produce degenerare. /<fr. dégéneratif (Sursa: NODEX )
| degenerativ adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | degenerativ | degenerativul | degenerativă | degenerativa |
| plural | degenerativi | degenerativii | degenerative | degenerativele |
| genitiv-dativ | singular | degenerativ | degenerativului | degenerative | degenerativei |
| plural | degenerativi | degenerativilor | degenerative | degenerativelor |
| vocativ | singular | degenerativule | degenerativo |
| plural | degenerativilor | degenerativelor |
