DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. – Din lat. defunctus, fr. défunt. (Sursa: DEX '98 )
DEFÚNCT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decedat, răposat. [< lat. defunctus, cf. fr. défunt]. (Sursa: DN )
DEFÚNCT, -Ă adj., s. m. f. (om) decedat, răposat. (< lat. defunctus, fr. défunt) (Sursa: MDN )
DEFÚNCT adj., s. v. mort. (Sursa: Sinonime )
Defunct ≠ născut (Sursa: Antonime )
defúnct adj. m., s. m., pl. defúncți; f. sg. defúnctă (sil. -func-tă), g.-d. art. defúnctei, pl. defúncte (Sursa: Ortografic )
DEFÚNCT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Om care a încetat din viață; mort; decedat; răposat. /<lat. defunctus (Sursa: NODEX )
| defunct adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | defunct | defunctul | defunctă | defuncta |
| plural | defuncți | defuncții | defuncte | defunctele |
| genitiv-dativ | singular | defunct | defunctului | defuncte | defunctei |
| plural | defuncți | defuncților | defuncte | defunctelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
