DEFLUÍRE s. f. răspândire în direcții divergente a unor trupe, grupate într-un spațiu restrâns, (p. ext.) a unor mase de oameni. (< it. defluire , lat. defluere ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
defluíre s. f. (sil. -flu-i- ), g. -d. art. defluírii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
defluí (a ~) (de-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. defluiéște , imperf. 3 sg. defluiá ; conj. prez. 3 să defluiáscă (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard
deflui verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) deflui deflui re deflui t deflui nd singular plural defluie ște deflui ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) defluie sc (să) defluie sc defluia m deflui i deflui sem a II-a (tu) defluie ști (să) defluie ști defluia i deflui și deflui seși a III-a (el, ea) defluie ște (să) defluia scă defluia deflui deflui se plural I (noi) deflui m (să) deflui m defluia m deflui răm deflui serăm, deflui sem* a II-a (voi) deflui ți (să) deflui ți defluia ți deflui răți deflui serăți, deflui seți* a III-a (ei, ele) defluie sc (să) defluia scă defluia u deflui ră deflui seră
* Formă nerecomandată
defluire substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular deflui re deflui rea plural deflui ri deflui rile genitiv-dativ singular deflui ri deflui rii plural deflui ri deflui rilor vocativ singular deflui re, deflui reo plural deflui rilor
