DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ Fig. (Rar) Deflagrație mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEFLAGRÁȚIE s.f. (Rar) Ardere vie însoțită de explozie și de degajare de căldură. ♦ Ardere cu explozie în care reacția se propagă cu viteze mici. [Gen. -iei, var. deflagrațiune s.f. / cf. fr. déflagration, lat. deflagratio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEFLAGRÁȚIE s. f. 1. ardere explozivă în care reacția de descompunere se propagă cu viteze mici. 2. explozie violentă. 3. conflict generalizat. (< fr. déflagration, lat. deflagratio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

deflagráție s. f. (sil. -fla-gra-ți-e), art. deflagráția (sil. -ți-a), g.-d. art. deflagráției; pl. deflagráții, art. deflagráțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEFLAGRÁȚIE ~i f. tehn. Ardere însoțită de explozie și de degajare de căldură. [Art. deflagrația; G.-D. deflagrației; Sil. -ți-e] /<fr. déflagration, lat. deflagratio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard