DEFINITIVÁRE, definitivări, s. f. Acțiunea de a definitiva și rezultatul ei; (rar) definitivat. – V. definitiva. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEFINITIVÁRE s.f. Acțiunea de a definitiva și rezultatul ei. ♦ Ansamblul lucrărilor necesare pentru amenajarea părții carosabile a unui drum în vederea modernizării acesteia. [< definitiva]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEFINITIVÁRE s. f. 1. acțiunea de a definitiva. 2. ansamblu de lucrări necesare pentru amenajarea părții carosabile a unui drum în vederea modernizării. (< definitiva) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEFINITIVÁRE s. 1. finisaj, finisare. (~ unei lucrări.) 2. titularizare. (~ în învățământ.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

definitiváre s. f., g.-d. art. definitivării; pl. definitivări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEFINITIVÁ, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DEFINITIVÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A aduce la o formă definitivă; a face să capete formă finală; a finisa. 2) (persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o funcție); a confirma; a întări. /Din definitiv (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEFINITIVÁ vb. I. tr. A da formă definitivă. ♦ A stabili definitiv pe cineva într-un post. [< definitiv + -a]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEFINITIVÁ vb. tr. 1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc. 2. a stabili definitiv pe cineva într-un post. (< definitiv) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEFINITIVÁ vb. 1. a finisa. (Și-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva în învățământ.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

definitivá vb., ind. prez. 1 sg. definitivéz, 3 sg. și pl. definitiveáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

definitivéz v. tr. Acord titlu de definitiv (maĭ ales unuĭ profesor). V. activez. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard