Dex.Ro Mobile
DEFILÁT, -Ă adj. (Mil.; despre un teren) Ascuns de vederea inamicului înapoia unei acoperiri. [< fr. défilé]. (Sursa: DN )

DEFILÁT, -Ă adj. (despre un teren) ascuns de vederea inamicului terestru înapoia unei acoperiri. (< fr. défilé) (Sursa: MDN )

defilát adj. m., pl. defiláți; f. sg. defilátă, pl. defiláte (Sursa: Ortografic )

DEFILÁ, defilez, vb. I. Intranz. (Despre trupe sau despre o mulțime) A trece în pas cadențat în coloană (de marș) prin față comandanților sau reprezentanților autorităților, pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbări sau a unei inspecții; (despre persoane, cortegii) a trece în șir (prin față cuiva). ♦ Fig. A se succeda. – Din fr. défiler. (Sursa: DEX '98 )

A DEFILÁ ~éz intranz. 1) (despre grupe sau coloane organizate de oameni) A trece în pas cadențat în coloană de marș (prin fața unui comandant sau a unei autorități) cu o anumită ocazie (paradă, inspecții, demonstrație, serbare). 2) fig. (despre persoane, cortegii) A trece în șir (prin fața cuiva). 3) A se succeda fără întrerupere. /<fr. défiler (Sursa: NODEX )

DEFILÁ vb. I. intr. (Despre coloane, convoiuri etc.) A trece în rânduri, în șir. ♦ (Despre trupe, unități militare) A trece prin fața unui comandant, a unui șef etc. pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. ♦ (Fig.) A se succeda. [< fr. défiler, lat. filum – fir]. (Sursa: DN )

DEFILÁ vb. intr. 1. (despre coloane, convoaie etc.) a trece în rânduri, în șir. ◊ (despre trupe, unități militare) a trece prin fața unui comandant pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. 2. (p. ext.) a se succeda fără întrerupere. (< fr. défiler) (Sursa: MDN )

DEFILÁ vb. v. perinda. (Sursa: Sinonime )

defilá vb., ind. prez. 1 sg. defiléz, 3 sg. și pl. defileáză (Sursa: Ortografic )

defiléz v. tr. (fr. défiler, d. fil, fir). Merg unu după altu. Armata defilează, trece în șir pin aintea comandantuluĭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
defila   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) defila defilare defilat defilând singular plural
defilea defilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) defilez (să) defilez defilam defilai defilasem
a II-a (tu) defilezi (să) defilezi defilai defilași defilaseși
a III-a (el, ea) defilea (să) defileze defila defilă defilase
plural I (noi) defilăm (să) defilăm defilam defilarăm defilaserăm, defilasem*
a II-a (voi) defilați (să) defilați defilați defilarăți defilaserăți, defilaseți*
a III-a (ei, ele) defilea (să) defileze defilau defila defilaseră
* Formă nerecomandată

defilat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defilat defilatul defila defilata
plural defilați defilații defilate defilatele
genitiv-dativ singular defilat defilatului defilate defilatei
plural defilați defilaților defilate defilatelor
vocativ singular
plural