DEFILÁRE,defilări, s. f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. – V. defila. (Sursa: DEX '98 )
DEFILÁREs.f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. [< defila]. (Sursa: DN )
DEFILÁRE s. 1. v. perindare. 2. v. paradă. (Sursa: Sinonime )
defiláre s. f., g.-d. art. defilării; pl. defilări (Sursa: Ortografic )
defiláre f. Acțiunea de a defila: defilarea armateĭ. (Sursa: Scriban )
DEFILÁ,defilez, vb. I. Intranz. (Despre trupe sau despre o mulțime) A trece în pas cadențat în coloană (de marș) prin față comandanților sau reprezentanților autorităților, pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbări sau a unei inspecții; (despre persoane, cortegii) a trece în șir (prin față cuiva). ♦ Fig. A se succeda. – Din fr. défiler. (Sursa: DEX '98 )
A DEFILÁ ~ézintranz. 1) (despre grupe sau coloane organizate de oameni) A trece în pas cadențat în coloană de marș (prin fața unui comandant sau a unei autorități) cu o anumită ocazie (paradă, inspecții, demonstrație, serbare). 2) fig. (despre persoane, cortegii) A trece în șir (prin fața cuiva). 3) A se succeda fără întrerupere. /<fr. défiler (Sursa: NODEX )
DEFILÁvb. I. intr. (Despre coloane, convoiuri etc.) A trece în rânduri, în șir. ♦ (Despre trupe, unități militare) A trece prin fața unui comandant, a unui șef etc. pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. ♦ (Fig.) A se succeda. [< fr. défiler, lat. filum – fir]. (Sursa: DN )
DEFILÁvb. intr. 1. (despre coloane, convoaie etc.) a trece în rânduri, în șir. ◊ (despre trupe, unități militare) a trece prin fața unui comandant pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. 2. (p. ext.) a se succeda fără întrerupere. (< fr. défiler) (Sursa: MDN )
DEFILÁ vb. v. perinda. (Sursa: Sinonime )
defilá vb., ind. prez. 1 sg. defiléz, 3 sg. și pl. defileáză (Sursa: Ortografic )
defiléz v. tr. (fr. défiler, d. fil, fir). Merg unu după altu. Armata defilează, trece în șir pin aintea comandantuluĭ. (Sursa: Scriban )
