DEFICIÉNT, -Ă,deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient. (Sursa: DEX '98 )
DEFICIÉNȚĂ,deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia. (Sursa: DEX '98 )
DEFICIÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care vădește deficiențe (organice sau mintale); cu deficiențe. Organism ~. Inteligență ~tă. 2) Care se caracterizează prin deficit; cu deficit. Recoltă ~tă. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient (Sursa: NODEX )
DEFICIÉNT2 ~tă (~ți, ~te)m. și f. Persoană care are deficiențe. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient (Sursa: NODEX )
DEFICIÉNȚĂ ~ef. 1) Lipsă a unei însușiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. 2) Lipsă a integrității anatomice sau funcționale a unui organ; defect. [G.-D. deficienței; Sil. -ci-en-] /<fr. déficience, lat. deficientia (Sursa: NODEX )
DEFICIÉNT, -Ăadj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puțin decât trebuie. // s.m. și f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente]. (Sursa: DN )
DEFICIÉNȚĂs.f. Lipsă; scădere. ♦ Defect psihic sau (mai rar) fizic. [Cf. fr. déficience, it. deficienza, lat. deficientia]. (Sursa: DN )
DEFICIÉNT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens) (Sursa: MDN )
DEFICIÉNȚĂs. f. lipsă, greșeală, scădere. ◊ defect psihic sau fizic. (< fr. déficience, lat. deficientia) (Sursa: MDN )
DEFICIÉNT adj. v. defectuos. (Sursa: Sinonime )
DEFICIÉNȚĂ s. v. defect. (Sursa: Sinonime )
Deficiență ≠ merit (Sursa: Antonime )
deficiént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. deficiénți; f. sg. deficiéntă, pl. deficiénte (Sursa: Ortografic )
deficiént s.m., pl. deficiénți (Sursa: Ortografic )
deficiénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. deficiénței; pl. deficiénțe (Sursa: Ortografic )
deficiént, -ă adj. (lat. déficiens, -éntis. V. eficient). Căruĭa-ĭ lipsește ceva: deficient mental (prost). V. nevoĭaș. (Sursa: Scriban )
deficiénță f. pl. e (lat. deficientia). Lipsă de ceva: deficiența banilor într’o pungă. V. absență și carență. (Sursa: Scriban )
