DEFICIÉNȚĂ,deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia. (Sursa: DEX '98 )
DEFICIÉNȚĂs.f. Lipsă; scădere. ♦ Defect psihic sau (mai rar) fizic. [Cf. fr. déficience, it. deficienza, lat. deficientia]. (Sursa: DN )
DEFICIÉNȚĂs. f. lipsă, greșeală, scădere. ◊ defect psihic sau fizic. (< fr. déficience, lat. deficientia) (Sursa: MDN )
DEFICIÉNȚĂ s. v. defect. (Sursa: Sinonime )
Deficiență ≠ merit (Sursa: Antonime )
deficiénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. deficiénței; pl. deficiénțe (Sursa: Ortografic )
deficiénță f. pl. e (lat. deficientia). Lipsă de ceva: deficiența banilor într’o pungă. V. absență și carență. (Sursa: Scriban )
DEFICIÉNȚĂ ~ef. 1) Lipsă a unei însușiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. 2) Lipsă a integrității anatomice sau funcționale a unui organ; defect. [G.-D. deficienței; Sil. -ci-en-] /<fr. déficience, lat. deficientia (Sursa: NODEX )