Dex.Ro Mobile
DEFERIZÁRE, deferizări, s. f. Acțiunea de a deferiza și rezultatul ei. – V. deferiza. (Sursa: DEX '98 )

DEFERIZÁRE s.f. (Chim.) Acțiunea de a deferiza și rezultatul ei. [< deferiza]. (Sursa: DN )

deferizáre s. f., g.-d. art. deferizării; pl. deferizări (Sursa: Ortografic )

DEFERIZÁ, deferizez, vb. I. Tranz. A îndepărta excesul de fier din apele feruginoase spre a le face proprii consumului. – Din fr. déferriser. (Sursa: DEX '98 )

A DEFERIZÁ ~éz tranz. tehn. (ape feruginoase) A epura excesul de fier în vederea consumării. /<fr. déferriser (Sursa: NODEX )

DEFERIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A îndepărta excesul de fier din apele feruginoase pentru a putea fi consumate. [< fr. déferriser]. (Sursa: DN )

DEFERIZÁ vb. tr. a îndepărta excesul de fier din apele feruginoase, pentru a putea fi consumate. (< fr. déferriser) (Sursa: MDN )

deferizá vb., ind. prez. 1 sg. deferizéz, 3 sg. și pl. deferizeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
deferiza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deferiza deferizare deferizat deferizând singular plural
deferizea deferizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deferizez (să) deferizez deferizam deferizai deferizasem
a II-a (tu) deferizezi (să) deferizezi deferizai deferizași deferizaseși
a III-a (el, ea) deferizea (să) deferizeze deferiza deferiză deferizase
plural I (noi) deferizăm (să) deferizăm deferizam deferizarăm deferizaserăm, deferizasem*
a II-a (voi) deferizați (să) deferizați deferizați deferizarăți deferizaserăți, deferizaseți*
a III-a (ei, ele) deferizea (să) deferizeze deferizau deferiza deferizaseră
* Formă nerecomandată

deferizare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deferizare deferizarea
plural deferizări deferizările
genitiv-dativ singular deferizări deferizării
plural deferizări deferizărilor
vocativ singular deferizare, deferizareo
plural deferizărilor