DEFENESTRÁ vb. tr. a arunca pe cineva pe fereastră. (< fr. défenestrer) (Sursa: MDN )
defenestrá vb., ind. prez. 3 sg. defenestreáză (Sursa: Ortografic )
defenestréz v. tr. (fr. défenestrer, d. lat. fenestra, fereastră). Arunc pe fereastră. (Sursa: Scriban )
| defenestra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) defenestra | defenestrare | defenestrat | defenestrând | singular | plural |
| defenestrează | defenestrați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | defenestrez | (să) defenestrez | defenestram | defenestrai | defenestrasem |
| a II-a (tu) | defenestrezi | (să) defenestrezi | defenestrai | defenestrași | defenestraseși |
| a III-a (el, ea) | defenestrează | (să) defenestreze | defenestra | defenestră | defenestrase |
| plural | I (noi) | defenestrăm | (să) defenestrăm | defenestram | defenestrarăm | defenestraserăm, defenestrasem* |
| a II-a (voi) | defenestrați | (să) defenestrați | defenestrați | defenestrarăți | defenestraserăți, defenestraseți* |
| a III-a (ei, ele) | defenestrează | (să) defenestreze | defenestrau | defenestrară | defenestraseră |
* Formă nerecomandată
