DEDÚCERE, deduceri, s. f. Faptul de a deduce. – V. deduce. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEDÚCERE s.f. Faptul de a deduce. [< deduce]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

dedúcere s. f. → ducere (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEDÚCE, dedúc, vb. III. Tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. – Din lat. deducere. Cf. (pt. sens) fr. déduire. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DEDÚCE dedúc tranz. (concluzii) A desprinde prin deducție. /<lat. deducere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEDÚCE vb. III. tr. A desprinde o judecată particulară dintr-o judecată generală; a trage o concluzie (pe calea deducției). [P.i. dedúc. / < lat. deducere, cf. fr. déduire]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEDÚCE vb. tr. a face o deducție. (< lat. deducere, după fr. déduire) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEDÚCE vb. (livr.) a prezuma, (înv.) a cunoaște. (Ce ~ de aici?) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

DEDÚCE vb. v. scădea. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

dedúce (dedúc, dedús), vb. – A trage o concluzie. Format pe baza fr. déduire, plecîndu-se de la duce. – Der. deducți(un)e, s. f., din fr. déduction; deductiv, adj., din fr. déductif. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

dedúce vb. → duce (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

dedúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. de-dúcere. V. duc). Sustrag, scot o sumă dintr’alta: a deduce cheltuĭelile făcute. Conclud, trag o consecŭență: dacă tremurĭ, deduc că ți-e frig. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard