DEDUBLÁRE,dedublări, s. f. Acțiunea de a se dedubla și rezultatul ei; împărțire în două. ◊ Dedublarea personalității = tulburare psihică ce constă în disocierea personalității, la același individ, în una normală și altă morbidă, fiecare dominând alternativ și determinând caracterul comportamentului. – V. dedubla. (Sursa: DEX '98 )
DEDUBLÁREs.f. Acțiunea de a se dedubla și rezultatul ei. [< dedubla]. (Sursa: DN )
DEDUBLÁREs. f. acțiunea de a se dedubla. ♦ ă personalității = tulburare psihică manifestată prin disocierea personalității unui individ în una normală și alta morbidă, fiecare dominând alternativ și determinând un anume comportament. (< dedubla) (Sursa: MDN )
dedubláre s. f. → dublare (Sursa: Ortografic )
DEDUBLÁ,dedublez, vb. I. Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. – Din fr. dédoubler. (Sursa: DEX '98 )
A DEDUBLÁ ~éztranz. A face să se dedubleze. /<fr. dédoubler (Sursa: NODEX )
A SE DEDUBLÁ mă ~ézintranz. A căpăta simultan sau succesiv două aspecte sau două forme distincte. /<fr. dédoubler (Sursa: NODEX )
DEDUBLÁvb. I. refl. A se împărți în două; a avea simultan două stări, două aspecte sau două forme diferite. [< fr. dédoubler]. (Sursa: DN )
DEDUBLÁvb. refl. a se împărți în două; a avea (simultan sau pe rând) două stări, aspecte, forme sau personalități diferite. (< fr. dédoubler) (Sursa: MDN )
dedublá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dedubléz, 3 sg. și pl. dedubleáză (Sursa: Ortografic )
dedubléz v. tr. (fr. dédoubler, a scoate căptușeala, a împărți în doŭă, d. double, duplu). Barb. Împart în doŭă. Îndoĭesc, fac duplu, reduplic. (Sursa: Scriban )
