DEDÁT, -Ă,dedați, -te, adj. 1. (Construit cu prep. „cu”, „la”, sau cu un verb la conjunctiv sau la infinitiv) Deprins, obișnuit. 2. (Construit cu prep. „la” sau cu dativul) Care se ocupă cu..., înclinat la...; consacrat... – V. deda. (Sursa: DEX '98 )
DEDÁT adj. aclimatizat, acomodat, deprins, famili-arizat, obișnuit. (Un om ~ într-un mediu nou.) (Sursa: Sinonime )
DEDÁ,dedáu, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2). (Sursa: DEX '98 )
A SE DEDÁ mă ~uintranz. 1) A se da din obișnuință. 2) A prinde poftă de ceva (rău); a se nărăvi. /<lat. dedere (Sursa: NODEX )
DEDÁvb. I. refl.1. A se deprinde, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica pentru ceva. ♦ A se nărăvi. [Cf. lat. dedere, după da]. (Sursa: DN )
DEDÁvb. refl. 1. a se deprinde, a se familiariza (cu), a se acomoda. 2. a se consacra, a se dedica. ◊ a se nărăvi. (< lat. dedere) (Sursa: MDN )
DEDÁ vb. v. aclimatiza. (Sursa: Sinonime )
DEDÁ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina. (Sursa: Sinonime )
dedá (dedáu, dedát), vb. – 1. A se dedica, a se consacra. – 2. A se obișnui, a se familiariza. Origine incertă. Se consideră în general ca reprezentant direct al lat. dedĕre, prin intermediul unei var. vulg. *dedāre (Pușcariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este însă atestat uzul său popular, sau anterior sec. XIX. După Tiktin și Scriban, ar fi formație neol., pe baza lui da. Cel de al doilea sens pare a autoriza mai curînd prima opinie. (Sursa: DER )
dedá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dedáu; conj. prez. 3 sg. și pl. dedeá (Sursa: Ortografic )
dedáŭ (mă), a -á v. refl. (d. daŭ). Vest. Mă deprind, mă acomodez: s’a dedat cu suferința.Neol. (lat. dédere). Mă daŭ, mă aplic: s’a dedat studiilor (saŭ la studiĭ). (Sursa: Scriban )
